El, vagabond ca mine,
fără ţintă, ca mine,
el cânta la chitară şi la muzicuţă.
Eu, eu cântăm cu vocea
şi el cânta cu mine: varavan blem blem.
Noi eram doar doi
la început, iar apoi
zeci, sute, mii şi toţi în urma noastră.
Şi prin sate şi oraşe
toţi împreună cântam: varavan blem blem.
Va varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
Sunt unii care nasc şi rămân acolo
şi alţii ce fac turul lumii
şi merg după o chitară şi o muzicuţă.
Eu, noaptea, lipită de el,
cu stelele deasupra noastră: varavan blem blem.
Va varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
Apoi veniră zorile si m-am trezit,
mi-am recunoscut casa,
fusese totul un vis, ce melancolie !
Şi întreaga lume mi s-a prăbuşit
şi în ochi mi-a apărut prima lacrimă.
Dar văzui lângă casa mea
un băiat pe stradă
care cânta la chitară şi la muzicuţă.
Nu, nu visam, era el
care privindu-mă cânta: varavan blem blem.
Va varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
Va varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem
varavan varavan blem blem