Poate apuci să dai un semn...
Rezemat cu spatele de cer...
Să te știu oriunde nu e nicăieri...
Pentru nimeni soarele nu stă cât vrem...
Poate uiți să nu tresari...
Poate uiți să nu apari...
Deși cel mai simplu-i să uităm ce suntem...
Poate nu toți caii mor când vrem...1
Te știu
De când...
De azi...
Demult...
Te sper...
Plecând...
Venind...
Spunând:
„Salut,
Te știu,
Azi stăm târziu!
C-am rătăcit-ndeajuns...
Iar
Unele drumuri sunt prea scurte
Pentru prea multe de ascuns”
Dar ce-ai vrea s-auzi,
Ce-ai vrea și eu nu spun... ?
Ce-ai vrea să fim,
Ce-ai vrea și eu nu sunt... ?
Poate chiar nu-i vis din care să nu ne trezim...
Poate nu-i nici vis de care... să fugim...
Te știu
De când...
De azi...
Demult...
Te sper...
Plecând...
Venind...
Spunând:
„Salut,
Te știu,
Azi stăm târziu!
C-am rătăcit-ndeajuns...
Iar
Unele drumuri sunt prea scurte
Pentru prea multe de ascuns”
1. nu mor caii când vor câinii = things don't happen as an insignificant person wants to, somewhat similar to the "sour grapes" expression