Un cântec pe care toamna mi-l îngână,
Petele roşcate de septembrie, camera mea,
O ultimă ţigară, poate,
Iar apoi merg la culcare.
Mă gândesc la toţi solitarii din lume
Care vor stinge lumina să facă
Dus-întors, viaţa, visul; ridic paharul
Pentru surâsul lor următor.
Într-o zi râzi, în alta plângi,
Într-o zi trăieşti, în alta mori.
Plecare - batistă,
Întoarcere - catifea,
Poveste de iubire.
Într-o zi merge, în alta nu,
Într-o zi liliac, în alta fulg de nea.
Aşa este viaţa:
Într-o zi plângi,
În alta râzi.
~ ~ ~
Mi-era cald în romanţa ta, duminică,
Luni mi-e frig în linişte, absenţa.
Voi avea poate o săptămână de necaz,
Apoi te voi uita, desigur.
Şi voi spune alte "te iubesc", chiar când
Voi răsfoi alte feţe, paginile
Cărţii acestei aventuri viitoare:
Viaţa mea, bucuria şi regretele.
Într-o zi râzi, în alta plângi,
Într-o zi trăieşti, în alta mori.
Plecare - batistă,
Întoarcere - catifea,
Poveste de iubire.
Într-o zi merge, în alta nu,
Într-o zi liliac, în alta fulg de nea.
Aşa este viaţa:
Într-o zi plângi,
În alta râzi.
Într-o zi râzi, în alta plângi,
Într-o zi trăieşti, în alta mori.
Plecare - batistă,
Întoarcere - catifea,
Poveste de iubire.