Un țigan avea o casă [English translation]

Un țigan avea o casă, mama mea,

Doi copilași și-o nevastă;

Țiganca era frumoasă

De-i făcea lumină în casă;

Țiganul, cam urâcios

Urâcios și mofturos,

Mai venea și noaptea beat, mama mea,

Și-și bătea nevasta-n cap.

Tiganca s-a supărat

Și-a luat drumul și-a plecat,

Și-a plecat la Calafat,

C-un boier s-a măritat.

(Plânge Leana și Tincuța, of, of, of,

Plâng mereu dupa măicuța)

Țiganul s-a întristat,

După țigancă a plecat,

Ani de zile a umblat,

Ani de zile a colindat

Și-a gasit-o-n Calafat,

Ani de zile a colindat

Și-a gasit-o-n Calafat.

Trecând pe lângă o poartă, mama mea,

Copilașii au chiuit:

- Uite, taică, pe măicuța,

Uite-o colo pe terasă,

Uite-o colo pe terasă,

Stă cu boierul la masă!

Țiganca, când i-a vazut, mama mea

Tot parul din cap și-a rupt,

N-a mai vrut nici avuție,

Nici un fel de bogăție

Și s-a-ntors cu ei acasă

Și de-atunci e mai frumoasă.