Am totul,
Absolut totul:
Mii de amici şi iubite
Şi aplauzele nopţii.
Am totul,
Absolut totul.
Trec prin viaţă
Înconjurat de oameni
Pe care-i simt ai mei.
Trec de la o îmbrăţişare la alta,
De la sărut la râs.
Ei m-au ajutat
La momentul potrivit,
Un noroc nebun
Mă pupă pe frunte
Oriunde mă duc.
Dar când se ivesc zorii
Şi rămân singur,
Simt în adâncul meu
O mare vidă,
Un râu secat,
Care ţipă şi ţipă
Că nu sunt decât
Un om singur,
Un om singur,
Un om singur.
Trăiesc într-o lume
Care pluteşte precum fumul...
Nici măcar o palidă umbră,
Nici măcar un geamăt din gura mea...
Am totul,
Absolut totul.
Trec prin viaţă
Înconjurat de oameni
Pe care-i simt ai mei.
Trec de la o îmbrăţişare la alta,
De la sărut la râs.
Ei m-au ajutat
La momentul potrivit,
Un noroc nebun
Mă pupă pe frunte
Oriunde mă duc.
Dar când se ivesc zorii
Şi rămân singur,
Simt în adâncul meu
O mare vidă,
Un râu secat,
Care ţipă şi ţipă
Că nu sunt decât
Un om singur,
Un om singur,
Un om singur.