Toți avem o bancă, un pom, o stradă
Unde ne legănăm visele.
Toți avem o bancă, un pom, o stradă,
O copilărie prea scurtă.
Într-o bună zi trebuie să plecăm,
Să ne clădim un viitor, un viitor.
Și aceasta-i clipa de neuitat
Când renunțăm la hainele de copil, de copil.
Toți mergem, plini de speranță,
Pe drumul ales de fiecare, de fiecare,
Către bogăție sau către glorie.
Totuși oricum va fi viața noastră, e viața noastră.
Toți avem o bancă, un pom, o stradă
Unde ne legănăm visele.
Toți avem o bancă, un pom, o stradă,
O copilărie prea scurtă.
Fiecare, în colțul lui de orizont,
Își apără doar ambițiile sale, ambițiile sale.
Dar dacă noi nu împărtășim nimic,
Ce-avem unii cu alții în comun, în comun?
Toți avem o bancă, un pom, o stradă
Unde ne legănăm visele.
Toți avem o bancă, un pom, o stradă,
O copilărie prea scurtă.
Lalala lala...
Lala lala lala
Lalala lalala lala...