La la la ...
În Veneția, pe apa sură,
imaginea ta, fața ta
se reflectă, și eu mută
rămân și plâng
absența ta, tăcerea.
Îmi scrii tot mai puțin,
seara asta reaprind în zadar
o iubire ce s-a stins.
În Veneția îți dăinuiesc
promisiunile, și fără încetare
te inventez, îmi inventez
prezența ta în tăcere.
Mă îmbrățișezi și mă săruți,
dar mă trezesc brusc:
nu-mi mai rămâne decât
o iubire ce s-a stins.
~ ~ ~
Nu-mi pasă, ce contează
un val departe, prea departe?
Nu-mi mai rămâne decât
o iubire ce s-a stins.
La la la ...