Se va scoate probabil un dicţionar
Cu toate cuvintele care-n zadar
Vor încerca să te spună aşa cum eşti tu...
La dicţionar, probabil, vor colabora
Toţi cei care-au fost înaintea mea
Şi toţi cei care urmează - sau poate că nu!
Eu, personal, am să scriu un catren
Şi lângă el am să fac şi-un desen
Să se ştie precis de ce parte din tine vorbesc.
Unii o să creadă că-i o rândunică,
Alţii-o să creadă că nu-i rândunică
Şi-alţii-o să creadă că desigur glumesc!
Hârtia va fi cea mai fină hârtie,
Tivită pe margine cu-o broderie
Din semne de zodii, tipărite în aur şi jar...
Din două-n două pagini, câte-o poză de-a ta
Va ilustra şi va comenta
Câte-un citat celebru, luat din alt dicţionar...
Copiii în şcoală îl vor învăţa,
Fiindcă altfel vor căpăta notă rea,
Părinţii lor din scoarţă în scoarţă-l vor citi...
La ultima pagină vor răsufla
Şi-şi vor spune unul altuia "aşa da!"
Când, de fapt, despre tine nimic nu vor şti...
Iar tu, bătrână, dar tot frumoasă,
Vei sta undeva, într-un jilţ, într-o casă,
Povestind mereu altfel aceleaşi superbe-amintiri.
Şi dincolo de zidul de cărămidă,
Un băiat timid şi-o fată timidă
Vor începe alt dicţionar doar din priviri...