Uniforma decupată
În vitrina de la colţ
E prea bună de şters vase
Şi prea ruptă pentru şorţ.
O să fie coadă mâine,
Toată lumea vrea s-o poarte,
O să curgă banii gârlă
Şi-o să moară-n raft o carte.
Şi-ăsta-i unul din motive
Pentru care, auzi bine,
Scriu acum ultimul cântec pentru tine!
Egoismul tău albastru
Are ochi maro pe faţă,
Stă ascuns în timpul nopţii,
Stă ascuns şi dimineaţă.
Şi când iese la lumină
Face beznă-n jur râzând
Şi dispare-ntr-o secundă,
Cad secundele pe rând...
Cum de unde-am scos eu astea?
Doamnă dragă, n-auzi bine?
Scriu acum ultimul cântec pentru tine!
Vrăjitoarea-ascunsă-n perne
Care-i sperie pe copii
Face iarbă şi albine
Din bancheta de taxi...
Azi e azi şi mâine-i mâine,
Cât de ţanţoş tace ieri,
Rana ta dintotdeauna
Se reface-n şapte seri.
Într-a opta seară, singur,
Fără chef şi fără rime,
Scriu acum ultimul cântec pentru tine,
Scriu acum ultimul cântec pentru tine...