Am construit în timp, castele de nisip,
Dar valurile vieții le-au topit de pe Pământ,
Și am rămas cu sticla ce o ții în mână,
ai decis să o tăiem, ca o greșeală pe hârtie,
Te rog mai stai un pic, și ține-mă de mână,
șterge-mi frica din ochi cu „ai încredere în mine”,
ti-am dăruit tot ce-am avut mai sfânt, pentru tine - avioane de hârtie aruncate-n vânt
Și spune-mi că mâine,
Totul va fi bine,
pentru tine am fost și sunt
O vacanță pe Pământ.
Eu mă topesc
Și ard în mii de culori,
Eu mă topesc,
Și ma scurg, scurg,
Eu mă topesc,
Cred că iubesc cum faci să doară
Mă topesc,
Sărută-mă ultima oară.
Tu din Eden ,
Te-ai transformat în propriu-mi Infern,
mi-ai arătat că viața e croită prost,
Cateodata sta perfect, uneori sufoca fara rost,
Aș fi vrut inima să-ți vadă,
Dar tu m-ai luat ca pe-o broșură de pe stradă,
Sufletul meu - linia fierbinte
All-inclusive de trăiri și jurăminte.