Cântă, chitara mea,
Despre drumul destinului.
Spune, de la începutul începutului,
Tot acest basm pe care-l numim ”Viață”,
Pe care-l numim ”Viață”!
Cântă, chitara mea,
Despre focul iubirii nepieritoare,
Cerul turcoaz, câmpul albastru de flori de porumb,
Și despre prospețimea zorilor de ziuă,
Zorilor de ziuă.
Zboară tu, sufletul meu,
Peste plaiul înflorit,
Până unde iarba ce abia respiră,
Până unde iarba ce abia respiră
E trezită de primăvară!
Zboară tu, sufletul meu,
La scumpa mea jumătate,
La cea care, fără grabă,
La cea care, fără grabă,
Așteaptă iubirea în torentul zilelor!
Cântă, chitara mea,
Despre destin spune tot adevărul.
Spune, de la începutul începutului,
Tot acest basm pe care-l numim ”Viață”,
Pe care-l numim ”Viață”!
Zboară tu, sufletul meu,
Peste plaiul înflorit,
Până unde iarba ce abia respiră,
Până unde iarba ce abia respiră
E trezită de primăvară!
Zboară tu, sufletul meu,
La scumpa mea jumătate,
La cea care, fără grabă,
La cea care, fără grabă,
Așteaptă iubirea în torentul zilelor!