În oglinda retrovizoare,
soarele coboară
Înecându-mă după podurile din drum
mă gândesc la toate lucrurile bune
ce ne-au rămas nefăcute
şi sufăr premoniţii
confirm suspiciuni
ale holocaustului ce vine.
Firul ruginit care ţine dopul
care ţine furia înăuntru
dă cale şi, deodată, e iar zi
soarele e la est
deşi ziua s-a dus
doi sori în apus...
Hmmm
Poate fi oare fuga rasei umană?
Ca momentul când frânele ţi se blochează
şi aluneci pe lângă camionul mare
[Bărbat: Oh, nu!]
Şi întinzi momentele îngheţate cu frica ta
şi niciodată nu le auzi vocile
[Copil: "Tată, tată!"]
Şi niciodată nu le vezi feţele
N-ai mai recurs la lege
[Copil care urlă]
Şi în timp ce scutul de vânt se topeşte
şi lacrimile mele se evaopră
lăsând doar tăciuni să apere
înţeleg, în sfârşit
sentimentul celor câteva
cenuşi şi diamante
duşman şi prieten
suntem toţi egali la sfârşit
[Radio: "Iar acum, vremea!
Mâine va fi cer noros
cu averse pe alocuri din est
cu o aşteptată căldură
de 4000 de grade Celsius"]