Străzile oraşului sunt goale
(Luminile nu mai strălucesc)
Şi astfel, cântecele se-aud mai slab
(se transformă, se transformă, se transformă)
Un sunet ce pluteşte-n mintea mea
(Ecourile luminii zilei)
din tot ce-i viu
(în lumea mea tristă)
Mă transform în piatră
când eşti plecată
mă transform în piatră
Mă transform în piatră
când vii acasă
mă transform în piatră
Cojile moarte ale nopții
(Un foc care se stinge încet până în zori)
Lumina încă strălucește pe perete atât de strălucitoare
(se transformă, se transformă, se transformă)
Străzile obosite care se ascund
(De aici pretutindeni merg)
Se rostogolesc de ușa mea în zi
(În lumea mea tristă)
Mă transform în piatră
când eşti plecată
mă transform în piatră
Mă transform în piatră
când vii acasă
nu pot porni...
mă transform în piatră
când tu eşti plecată
mă transform în piatră.
Da, mă transform în piatră
căci tu nu vii acasă.
De ce nu vii acasă
dacă mă transform în piatră?
Ai fost plecată de atâta timp
şi nu mă pot grăbi
Da, mă transform, mă transform
mă transform în piatră
Umbrele ce dansează pe perete
(cei doi paşi din sală)
sunt tot ce văd de când ai plecat
(mă transform, mă transform, mă transform)
Cu toate astea, stau şi-aştept
(Mă transform în piatră, mă transform în piatră)
Tu te vei întoarce iar cândva
(în lumea mea tristă)
Mă transform în piatră
când eşti plecată
mă transform în piatră
Mă transform în piatră
când vii acasă
nu pot porni...
mă transform în piatră
când tu eşti plecată
mă transform în piatră.
Mă transform în piatră
când eşti plecată
mă transform în piatră
Mă transform în piatră
când vii acasă
nu pot porni...
mă transform în piatră
când tu eşti plecată
mă transform în piatră.