Mă întrebai cu alt prilej
dacă ştiam ce înseamnă fado.
Ţi-am spus că nu ştiam.
Tu ajunseseşi admirat.
Neştiind ce-ar fi fost de spus
am minţit în acea clipă.
Ţi-am spus că nu ştiam,
dar îţi voi spune acum.
Suflete înfrânte,
nopţi pierdute,
umbre ciudate.
La Mouraria
cântă un ştrengar,
plâng chitare.
Amor gelos.
cenuşă şi foc,
durere, păcat.
Totul există,
totul e trist,
totul e cântec.
Dacă vrei să fii al meu stăpân,
de vrei să fiu mereu a ta,
nu-mi vorbi doar de iubire,
spune-mi şi ceva de fado!
Cântecul e a mea caznă,
sunt născută ca să mă sting,
cântecul e tot ce am de spus,
mai mult eu nu ştiu să zic.