Cum acela care trage de o franghie ce se rupe,
trage, trage, trage, trage, trage..
Cum fara sa observe, freca un pic mai mult,
ochii, desi inchisi pentru a nu infrunta
ca aerul este de cristal,
ca se poate sparge,
ca desi pare ciudat, vreau sa te mananc.
ca aerul este de cristal,
ca se poate sparge,
ca desi pare ciudat, vreau sa te mananc.
Intr-un colt al gurii sale a fost lasat sa se zdrobeasca,
cum valul ajunge la roca,
pierduta in abis de maini fara sfarsit,
atat de mare ca imbratiseaza toata planeta.