Privesc sus pe cer şi cu nerăbdare aştept
Să cadă picături de rouă peste mine,
Apoi caut soarele ca să-l conving dacă poate
Să-mi ofere cu razele sale lumina sa încă puţin.
(x2):
Tu, o, simplitate,
Eşti fericirea mea.
Alerg pe iarbă şi culeg o frumoasă floare,
S-aduc un dulce omagiu celor ce cred în iubire,
Apoi văd un râu ce-şi urmăreşte ţelul,
Ca o perlă rară, sclipind ca mătasea.
(x2)
Tu, o, simplitate,
Eşti fericirea mea.
Mă întorc acasă pentru a găsi o vatră,
Ce-mi poate în sfârşit,ce-mi poate în sfârşit da toată această căldură,
Apoi mângâierile tale, nu, acelea nu trebuie să lipsească
Ca să închei ziua şi să pot adormi.
(x2):
Tu, o, simplitate,
Eşti fericirea mea.