Tu ești, tu ești precum
un râu mare, mare,
un râu pe care-aș naviga,
dar fără niciun pericol pentru mine,
pentru că aș fi în brațele tale.
Dacă ai fi
pânza cea albă
care mă duce departe, m-aș legăna
în ritmul valurilor, dar eu știu
că visez cu ochii deschiși, și nu ești aici.
Luna deja dispare
și zorii mă vor găsi așa,
mă vor găsi mereu mai singură,
singură fără tine.
Căci ești, ești precum
curcubeul, și știi de ce?
Nu mai plouă,
și în noapte acum e un arc
acolo, printre stele, dacă mă gândesc la tine.
M-aș legăna
în ritmul valurilor, dar eu știu
că visez cu ochii deschiși, și nu ești aici.
Luna deja dispare
și zorii mă vor găsi așa,
mă vor găsi mereu mai singură,
singură fără tine.
Căci ești, căci ești precum
curcubeul, și știi de ce?
Nu mai plouă,
și în noapte acum e un arc
acolo, printre stele, dacă mă gândesc la tine.
Dubi dubi dubi du,
dubi dubi da...