La umbra rece al altui munte,
Bând fără permisiune din alt râu,
Hrănind monstrul furiei,
Dușmanul tău.
Cine vine în țara ta să te profaneze?
Cine calcă în oraș fără permisiunea ta?
Cine îți va scoate lucrurile în stradă?
Dușmanul tău.
Dacă idioții ăștia ar ști
Că eu sunt omul cel mai bogat din lume, așa,
Trăind din îmbrățișările tale...
Au uitat că omul nu e mai mult decât un simplu om,
Că mâinile tale sunt drapelul meu
Și că am drept frontieră un cântec.
Nu mă întreba de ce am venit.
Întreabă-te mai bine cum ai ajuns tu.
Se poate să fii fiul vreunui fiu
Al unui sclav.
Vino și vorbește-i în față dușmanului tău,
Vinovat pentru iubire, muncă și pământ,
Vinovat că trăiește pe drumuri
Datorită războiului tău.
Dacă idioții ăștia ar ști
Că eu sunt omul cel mai bogat din lume, așa,
Trăind din îmbrățișările tale...
Au uitat că omul nu e mai mult decât un simplu om,
Că mâinile tale sunt drapelul meu
Și că am drept frontieră un cântec.
Dacă idioții ăștia ar ști
Că eu sunt omul cel mai bogat din lume, așa,
Trăind din îmbrățișările tale...
Au uitat că omul nu e mai mult decât un simplu om,
Că mâinile tale sunt drapelul meu
Și că am drept frontieră un cântec.
Un cântec.
Un cântec.