Nu-i târziu,
Nu-i târziu să cred,
Nu-i târziu să cred în glasul tău și-n mâna ta,
Și-n privirea ta,
Să cred in ea,
Să visez că-mi aduci lumini,
Însă tu dispari în fum,
Și pașii tăi se pierd pe alt drum,
Te chem acum.
Locul tău, ca un arbore de-argint, mi-a amintit
Că povestea noastră fără de sfârșit
Va-ncununa într-o zi
Iubirea mea și-a ta...
Aaa-aaa-aaa-aaa
(Refren:)
Tu ești primăvara mea,
Cu ochi de stea și mâini de flori.
De vrei, orice nor tu îl alungi
Peste zări cu glas de dor.
Tu ești primăvara mea,
Lumina mea și dulci chemări
Departe spre zări cu glas de dor,
De dor...
Ai plecat,
Și în urma ta
Râul n-are glas, și ochii mei rămân pustii;
Și mă-ntreb mereu
Când ai să vii.
Te ating,
Și-un fragil contur
Se destramă-n vânt, și ești un nor, și iar te pierd,
Ești un gând amăgitor.
Ai plecat și-ai lăsat închisă-n floarea ce-o purtai,
Bucuria întreagă a soarelui de mai,
Și ai ascuns un dor în taina stelelor...
Aaa-aaa-aaa-aaa
(Refren)
Nu-i târziu, nu-i târziu să-ți spun
Că iubirea-n zori, răsărit de flori,
Nu se poate opri, nu se va sfârși;
Oare ai să revii?