Nu-i târziu, nu-i târziu să cred
Nu-i târziu să cred în glasul tău și-n mâna ta
Și-n privirea ta să cred în ea
Să visez că-mi aduci lumini
Însă tu dispari în fum
Și pașii tăi se pierd pe alt drum
Te chem acum
Locul tău ca un arbore de-argint mi-a amintit
Că povestea noastră fără de sfârșit
Va-ncununa într-o zi iubirea mea și-a ta
Refren:
Tu ești primăvara mea
Cu ochi de stea și mâini de flori
De vrei orice nor tu îl alungi
Peste zări cu glas de dor
Tu ești primăvara mea
Lumina mea și dulci chemări
Departe spre zări cu glas de dor
Ai plecat și în urma ta
Râul n-are glas și ochii mei rămân pustii
Și mă întreb mereu când ai să vii
Te ating, te ating
Și-un fragil contur se destramă-n vânt
Ești un nor și iar te pierd
Ești un gând amăgitor
Ai plecat și-ai lăsat închisă-n floarea ce-o purtai
Bucuria întreag-a soarelui de mai
Și ai ascuns în dor, în taina stelelor...
De dor...
E târziu, e târziu să-ți spun
Că iubirea-n zori, răsărit de flori
Nu se poate opri, nu se va sfârși
Oare-ai să revii?