Pielea ei e arsă de soare,
Un ten ciudat, de Ev Mediu tîrziu,
Conduce maşini, porneşte motoare
Arsă de soare...
O văd dintr-o parte, puţin încordată,
Ascultă atentă, priveşte atent,
Norii de-afară i-am citit într-o carte,
Îi văd dintr-o parte...
Cum oare poţi ghici
La care film te-ai plictisi ?
Cîţi n-ar dori să stea
Doar cinci minute-n stînga ta ?
E greu să-ţi dai seama,
Şi-apoi dup-o vreme
Apare şi teama...
Cromozomii, de exemplu, mi-a spus unul
"Nu cred nimic din ce spui !"
Că tu ai doi, iar eu numai unul !
"Nu cred nimic din ce spui !"
Zău, există doctori care fără nici un scop,
"Nu cred nimic din ce spui !"
Pur şi simplu i-au văzut la microscop !
"Nu cred nimic, nimic din ce spui !"
O rază de soare
Crede că tu,
Ca un cristal, o poţi lăsa să treacă,
Şi nu,
Din păcate nu !
Privirea ei e-o hartă ciudată,
Există izvoare, există păduri,
Există şi nord, există şi-o pată...
E-o fată ciudată !
Dispare uşor, dintr-o mişcare,
Spun unii c-ar fi un secret egiptean,
Şi norii de-afară dispar şi e soare:
Ciudată mişcare !
Aş vrea să ştiu:
Deşi e soare,
De ce e pustiu ?
Dacă poţi, fă din noapte zi,
Dacă poţi, fă-mă să zbor,
Dacă poţi, potoleşte-i pe copii:
Ai să vezi că nu-i uşor !
Dacă poţi, stai toată iarna-n cort,
Dacă poţi, chiar fă-o, zău !
Dacă poţi, mai ia o felie de tort
Si-o să ţi se facă rău !
Dacă te sun seara,
Tocmai te-ai culcat
Şi dacă sun devreme,
Dormi şi-ar fi păcat...
Ziua eşti plecată,
Noaptea nu răspunzi...
Cum să dau de tine
Dacă te-ai ascuns ?
Dacă poţi, apari la televizor,
Dacă poţi, vinde-mi poveşti,
Dacă poţi, obligă-mă să cînt în cor,
Pîn' la urmă oboseşti !
Pîn' la urmă oboseşti !
Pîn' la urmă oboseşti !
Pîn' la urmă oboseşti ! (Am obosit deja... mmh, da)
Pîn' la urmă oboseşti !
Pîn' la urmă oboseşti ! (Am obosit deja)
Pîn' la urmă oboseşti !
Pîn' la urmă oboseşti ! (Am obosit deja, zău)
Pîn' la urmă oboseşti !
Pîn' la urmă oboseşti ! (Am obosit deja, am obosit)
Pîn' la urmă oboseşti !