Tu care dormeai încet
Aproape că nu te simțeam
Şi-mi întindeam mâna
Între cearceaf şi chipul tău
Eu respiram încet
În acea linişte calmă
Ziua intra pe fereastră
Mai mult decât indecisă de surprinsă
Lumina timid chipul tău
Geloasă sau poate uimită
Dar iată că ochii tai abia se deschiseră
De cât timp esti treaz?
Sunt aici din totdeauna, sufletul meu
Dar tu..
Am văzut un zâmbet udat de lacrimi
"Spune-mi numai numele tău"
Sufletele calde se contopiră
Suspiciuni în mijlocul camerei
În timp ce acoperişul părea să cadă
Strângeam în mâini viața
"Uite, poți rămâne aici,
Aici cât doreşti"
Ea nu răspunse, coborî din pat iar apoi
Jur, dispăru.