Triste Sina [Romanian translation]

Mări mâhnite, făr' maree,

Unde nu e nici urmă de vreun liman,

În lung și lat pe cer e înnegurare

Și o lume întristată.

Pe cadranul acestei mări, ce merge bine,

La orizont, mereu bătându-mi vânt în față,

E o iluzie muribundă

Încetișor, apăsător.

Mâini și brațe, pentru ce?

Și pentru ce, cinci simțuri ale mele?

Dacă noi nu ne îmbrățișăm, nu ne privim,

Ambii irosim.

Navă, ce mă duci prin viață,

Scufundându-mă în beznă,

Cu visurile de fată.

Tristă soartă!

Din piatră de-ai fi cioplit

Și ai pierde colo, în zăpor, astă dorință,

Apoi de-ai fi doar o dâră de spumă

Ce se destramă în ceață

În felul meu zâmbind, neofensată,

De tristețe, de tine, nici de altceva.

Domnul meu de o veșnicie;

Fiind totul, nu ești nimic!