Dacă ți-ai putea închipui
Înțelesul unei tragedii,
Ai putea fi surprins să auzi că suntem eu și tu,
Când se ajunge la asta,
Tu nu ai profitat din plin de ea,
Așa că eu am plâns, plâns
Și, acum, ia-ți adio!
Iar eu nu voi fi o fraieră,
Nu numi asta iubire!
Când te-ai decis
Că nu am suficiente de oferit?
Te uit și te iert de o mie de ori
Pentru focul și nopțile nedormite.
Iar eu nu voi fi o fraieră,
Nu numi asta iubire!
Eu nu numesc asta iubire
...la la la la la la Iubire.
De ce ai simțit nevoia să dovedești că toți ceilalți au dreptate?
Nu, nu mă voi împotrivi
Oh, tu ești tragedia mea, tragedia mea,
Oh, tu ești tragedia mea,
Oh, asta e, nu, nu, nu.