Toate mașinăriile au o inimă, înțelegi?
Toate mașinăriile au o inimă înăuntru,
Care bate, care bate, care bate.
Cum se luptă, mamă,
Cum se luptă, deși
Nu am prevăzut asta,
Că o să avem degete Messenger,
Police* calculatoare,
Pe mașinăriile pe care ne petrecem orele.
Pe mașinării desenăm o inimă
Care bate, care bate, care bate.
Ne tastăm viețile înăuntru.
Atâtea like-uri și iluzii,
Focuri, selfie-uri, lacrimi,
Smiley-uri colorate.
Toate mașinăriile au o inimă, înțelegi?
Toate mașinăriile au o inimă înăuntru,
Care bate, care bate, care bate.
Cum se luptă, mamă,
Cum nu știu cu adevărat
Cum să iasă de acolo,
Din gura nemiloasă** a lumii...
Cine i-a făcut asta?
Nici noi, nici eu. Înțelegi?
Zgomotul permanent al mașinăriilor
Care bate, care bate, care bate,
Lovită în acest moment,
Sunt complet capabilă
Să văd lumea în mare,
Mai ales că lumea e portabilă.
Toate mașinăriile au o inimă, înțelegi?
Toate mașinăriile au o inimă înăuntru,
Care bate, care bate, care bate.
Cum se luptă, mamă,
Cum se luptă, deși
Tu spui: ”La ce bun?
N-ai nimic mai bun de făcut?
Știi că-ți pierzi timpul degeaba?”
Toate mașinăriile au o inimă, deși
O lume mai bună se ascunde înăuntru,
Care bate, care bate, care bate.
Am mii de idei,
Totul în degetele mele,
Scântei și insule,
Aripi ca să-mi iau zborul.
Mamă, mamă, eu sunt,
Eu sunt, eu sunt motorul. Înțelegi?
Înăuntrul tuturor mașinăriilor există inima mea,
Care bate, care bate, care bate,
Cum eu mă lupt, mamă.
Dacă lumea e telefonul meu,
Inima mea în acest moment
E precum lumea, mamă.
Iar lumea e fragilă.
Iar lumea e fragilă.
Iar lumea e fragilă.
Iar lumea e fragilă.
Iar lumea e fragilă.
Toate mașinăriile au o inimă, înțelegi?
Toate mașinăriile au o inimă înăuntru.
Iar inima mea e fragilă.