Totul, totul
Totul s-a sfârşit între noi
Nu mai am puterea
De a crede şi de a spera
Totul, totul
În prezent, îţi spun, totul
Din acest vid dintre noi
Din mâinile tale dezamăgite
Totul, Totul ce ne uneşte
Totul ce ne distruge în trup
Este în prezent terminat
Toate aceste momente indecise
Aceste clipe neînţelese se scriu
La trecut astăzi... s-a sfârşit...
Noi, nu eram ca ceilalţi,
Decideam să fim între alţii
Cei mai puternici, cei mai nebuni
Nu aveam nimic de demonstrat
Nu aveam nimic de stricat
În afara libertăţii noastre
Noi, nu am văzut trecând nimic
Nu am văzut nimic destrămându-se
Nici măcar forţa acestor ani
Noi, am jucat tot pentru a câştiga totul
Ne-am spus că ne doare în cot
Avem universul doar pentru noi
Avem totul
Ieşi, ieşi
Din sângele meu, din corpul meu
Ieşi, tu care mă ţii încă
În golul regretelor tale
Vorbeşte, vorbeşte
Spune-mi fără a tremura
Că nu îţi mai pasă
Vorbeşte, plângi şi voi înţelege,
Tu ştii, tu ştii că eu pot auzi tot
Pot să plec să rămân sau chiar să mă predau
Cerul acolo sus să mă înţeleagă
Totul, totul, totul s-a sfârşit între noi,
Nu mai am puterea de a crede şi de a spera
Totul, totul, totul s-a sfârşit între noi,
Dar păstrez speranţa nebună că într-o zi vom spune din nou
Noi...
(Poem 3)