Mi s-a părut că văd un om adus la viaţă,
El era cald,
Şi-a revenit şi era demn,
Mi-a arătat cum e să plângi,
Ei bine, tu nu poţi fi acel om pe care-l adoram,
Se pare că tu nu ştii
Sau pare că nu-ţi pasă pentru ce ai o inimă
Ei bine, nu îl mai cunosc,
Nu mai e nimic acolo unde zăcea,
Nu mai am nimic de spus,
Asta se petrece,
Nimic nu e bine, sunt sfâşiată.
(Refren)
Mi-am pierdut toată credinţa,
Aşa mă simt,
Mi-e frig şi mi-e ruşine,
Stând întinsă goală pe podea,
Iluziile nu au devenit niciodată
Realitate,
Sunt trează
şi pot vedea
cum cerul perfect e sfâşiat.
Ai întârziat puţin
Sunt deja sfâşiată.
Şi cred că ghicitoarea avea dreptate
Trebuia să-mi dau seama de ceea ce era acolo
Şi nu doar nişte lumină sfântă,
Dar tu te-ai strecurat în venele mele
Şi acum nu-mi mai pasă,
Nu am noroc,
Nu-mi lipseşte atât de mult
Sunt atâtea lucruri
Pe care nu le pot atinge, sunt sfâşiată.
(refren)
Sfâşiată
Nu mai e nimic acolo unde zăcea,
Mi-am pierdut inspiraţia,
Asta se petrece,
Nimic nu e bine, sunt sfâşiată.
(refren)
Mi-am pierdut toată credinţa,
Aşa mă simt,
Mi-e frig şi mi-e ruşine,
Cu inima frântă pe podea,
Ai întârziat puţin,
Eu sunt deja sfâşiată.
Sfâşiată