Ea n-a luat niciodată trenul singură,
Nu-i plăcea să fie de una singură,
Ea mă lua mereu de mână
Şi-mi spunea că are nevoie de mine,
N-a vrut niciodată ca iubirea să se ducă,
A sperat mereu că e adevărată,
M-a privit în ochi şi mi-a spus: ,,Crede-mă!”
Şi apoi noaptea devine zi
Şi nu mai e nimic de zis,
Dacă nu mai e nimic de zis,
Atunci ceva nu e bine.
Refren:
Oh, în noaptea asta m-ai ucis cu zâmbetul tău
Atât de frumos şi de sălbatic, atât de frumos,
Oh, în noaptea asta m-ai ucis cu zâmbetul tău
Atât de frumos şi de sălbatic, atât de frumos şi de sălbatic.
Şi în timp ce mâinile mă căutau cu timpul
Ea spunea mereu că e a mea,
Se întorcea şi-mi zâmbea
Ca să-mi spună că pleacă.
Dar într-o şoaptă sosea
Şi dansa în viaţa mea
Precum o melodie,
Precum un cântec de dragoste.
Refren
După cea mai întunecată noapte
Vine cea mai puternică lumină
Şi lumina ce străluceşte
E adânc, înlăuntru,
Este ceea ce eşti tu.
Refren
Oh, în noaptea asta m-ai ucis cu zâmbetul tău
Atât de frumos şi de sălbatic, atât de frumos şi de sălabtic
Atât de frumos şi de sălbatic,
Atât de frumos şi de sălbatic.