Iată, vara s-a dus,
Ca și când n-ar fi fost,
La soare e cald,
Însă nu e de-ajuns.
Tot ce se poate-ntâmpla,
E ca o frunză palmată,
Căzută-n mâinile mele,
Însă nu e de-ajuns.
Nici răul nu-i în van,
Nici binele nu se pierde,
Totul a ars strălucitor,
Însă nu e de-ajuns.
Viața m-a ocrotit,
M-a salvat și prețuit.
Am fost chiar norocoasă,
Însă nu e de-ajuns.
Frunzele nu au ars,
Crengile nu sunt rupte,
Ziua-i clară ca sticla,
Însă nu e de-ajuns.