Madrid se trezeşte albastru dimineaţă.
Printre cei pierduți, am apelul tău.
Lumea explodează la televizor, dar eu
Încă sunt aici rezistând la confuzie.
Păstrez în batista mea lacrimi utilizate.
Am şi un nod tăcut
Pe gât, a fost atât de minunat.
Să iubesc aşa.
Şi voi regreta, dar de dată asta, prefer
să greşesc singur.
Vreau să renunț în brațele tale,
Vreau să îl cunosc,
Și să deschid o nouă cale.
Că atunci când mă atinge, eu dau foc
la mare, îţi spun.
Vreau să întâlnesc în ochii tăi,
Şi să văd din nou.
O ştiu, este crud,
Iartă-mă,
Totul nu e, o coincidenţă.
Nu sunt atât de perfect, că tu crezi.
Suntem nevinovaţi, vinovăţie-i zorilor.
Şi am fugit cu alt, zori.
Şi voi regreta, dar de dată asta, prefer
să greşesc singur.
Vreau să renunț în brațele tale,
Vreau să îl cunosc,
Și să deschid o nouă cale.
Că atunci când mă atinge, eu dau foc
la mare, îţi spun.
Vreau să întâlnesc în ochii tăi,
Şi să văd din nou.
O ştiu, este crud,
Iartă-mă,
Totul nu e, o coincidenţă.
Nu sunt făcut din piatră,
Sunt un uragan care trăieşte pasiuni.
Şi nu sunt o statuie într-un caz de sticlă.
Vreau să renunț în brațele tale,
Vreau să îl cunosc,
Și să deschid o nouă cale.
Că atunci când mă atinge, eu dau foc
la mare, îţi spun.
Vreau să întâlnesc în ochii tăi,
Şi să văd din nou.
O ştiu, este crud,
Iartă-mă,
Totul nu e, o coincidenţă.