Toți o știm pe Juanita
Cu nasul ei strâmb și roșu,
Cu păr sub el și cu dinți de fier
Și c-o mână ce-o trage pe jos.
(- Nu-s astea versurile.
- Sunt copii de față!)
Iar părul ei e veșted
Și mersul ei crăcănat,
Dar fața mea cea urâtă
Mă-mpiedică să-i fiu pe plac.