Aștept răsăritul
Privind cu modestie prin cea mai rece dimineață
Odată ce a venit ai mințit
Îmbrățișându-ne pe deasupra mândrelor coroane ale copacilor toamnei
Stau nemișcat
Într-o paradă de ploaie
Nu-ți pot auzi vocea
Deoarece cad din nou
Devotamentul moare
Și în tristețe mă târăsc
În propria mea cenușă stau fără un suflet
A plâns și a șoptit: "Știu..."
Am mers în noapte
Trebuie să-mi iau rămas bun?
De ce nu poți vedea că încerc
Când fiecare lacrimă pe care o vărs
E pentru tine?