Doar fiindc-apar pe scenă (din an în Paşte),
Toată lumea pretinde că mă cunoaşte...
Se spune despre mine mai rău şi mai mult
Decît aş putea vreodată s-ascult !
Preşedinţi de stat mint în faţă popoare,
Dar se pare că asta nici pe departe nu doare
Cît doare de tare faptul că am păr pe picioare,
Că nu şterg praful şi că nu fac de mîncare...
Aşa că nu te mira:
Dintr-o clipă într-alta pot exploda !
Nu vreau să mă caute femei frumoase;
Toate-mi fac curăţenie şi-mi spală vase,
Toate-mi spun (numai mie) poveşti aberante
Şi vor să mă împrietenească cu ceaiul de plante...
Ele ştiu cel mai bine ce-mi trebuie mie
(La aşa experienţă, cum să nu ştie ?)
Şi-n spatele ochilor ca două fursecuri
Raze de laser caută carnetul de cecuri !
Aşa că nu te mira:
Dintr-o clipă într-alta pot exploda !
Desigur, există şi cei care mă plac,
Da' ei sînt civilizaţi, au bun simţ şi au trac,
Se dau la o parte, vorbesc aproape în şoaptă,
La ei în memorie lumea e dreaptă...
Vulnerabili tot timpul, se miră senini
Că nu mai au loc de atîtea maşini,
Că sus, pe listă, sînt afară din şir...
Nici eu n-am loc, dar cel puţin nu mă mir !
E foarte clar, nu-i aşa ?
Peste două secunde voi...