Ține-mă cu tine
în această viață
închide orice ieșire
să rămân cât mai aproape.
Și ține-mă cu tine
când e aproape de dimineață
până când inima stă în surdină
în spatele unei răni.
Câte raze are soarele
de lucește peste tot
când și cum dorește,
iar noi suntem oricare două.
Câte stele sunt pe cer
miliarde de file
pe fiecare paralelă
și noi le vedem prea târziu.
Ține-mă cu tine
într-o singură după-amiază
câtă ploaie cade jos pe o neînțelegere
și ziua pare infinită.
Și ține-mă cu tine
dacă este aproape seară și iarnă
între liniile unui caiet
și o cerneală gri.
Câte maluri ale râului
sunt fără legătură
fuge spuma între ele
și noi în mijloc ne prindem de ramuri.
Câți ani are lumea
care a văzut multe
lent în fundal
și noi suntem doar o clipă
cel puțin la o secundă
un pic mai aproape
Sfârșitul sfârșitului
până unde se poate
la sfârșitul limitelor
până la ultimul
până la sfârșitul timpului
până când numai există niciun pic
și până la sfârșitul a tot ce există
alături de tine
Ține-mă cu tine
sub întunericul deschis
al unei nopți de deșert
între dunele de la pieptul tău.
Și ține-mă cu tine
așa cu al tău somn strâns
nimic nu este mai trist decât un pat
gol și care deja a suferit.
Câte frunze are vântul
dintr-un drum
atunci când el are supremația
pe noi ne-a pierdut în alte zboruri.
Cât de multe valuri are marea
ca niște fiare sălbatice într-o cușcă
mereu acolo pentru a scăpa
și noi suntem doar nisip
și ce durere poate umezii
doar buzele.
Sfârșitul sfârșitului
până unde se poate
la sfârșitul limitelor
până la ultimul
până la sfârșitul timpului
până când numai există niciun pic
și până la sfârșitul a tot ce există
alături de tine.
Ține-mă cu tine.