Ai fost mereu acolo să mă ții de mână
Când timpurile erau grele, să înțelegi
Dar acum mareele timpului s-au întors
Se tot schimbă
Anotimpurile variază dar tu rămâi la fel
O inimă sigură - un soare pentru ploaie
Vei fi lumina care strălucește viu
Sus deasupra mea
Auriul de toamnă - pierde teren
Suntem frunze sortite să cădem
Are însemnătate tot ce se ofilește
Vânturi înghețate au fost calmate de cuvinte calde
Să-ți ating cicatricea de la rană[1]
O să prețuiesc fiecare lecție învățată[2]
Focul moare - roșeața pălește
O să răspundem chemării
Au însemnătate
Semințe de elogiu să le semănăm cu tot cu vise
Să umplem nevoile ce ne pot lăsa jelind singuri
Firavă e frumusețea noastră până la urmă
Dar tot ce socotim e sentimentul
O amintire rămâne să ghideze și să șoptească
Nu pierde din vedere - nu nega
Suntem frunze sortite să cădem
Au însemnătate
Semințe de elogiu să le semănăm cu tot cu vise
Să umplem nevoile ce ne pot lăsa jelind singuri
O simfonie răsunând în mințile noastre
Ne ghidează prin ce știam că va veni de la început
Uneori simt că nu am cuvintele
Uneori simt că nu sunt auzită
Și-apoi mi-e teamă că nu mai simt nimic
Uneori simt că nu vreau schimbarea asta
Cred că trebuie cu toții să ne rearanjăm
Și acum simt că nu mai e nimeni care să mai piardă
Semințe de elogiu să le semănăm cu tot cu vise
Să umplem nevoile ce ne pot lăsa jelind singuri
O simfonie răsunând în mințile noastre
Ne ghidează prin - cum mă auzi
Cum faci - cum ai nevoie de mine
Adeverind
Ce știam că va veni de la început