Dar nu-ți dai seama ca e fără folos,
să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic…
Zece minute să te mai am,
Mă ții strâns la tine și nu ești capabil să scoți un cuvânt
Poate, la final, e mai bine să nu vorbim despre asta…
Să uitam într-o zi și să nu vorbim
despre dragostea asta nouă și complicată,
atât de importantă chiar dacă abia s-a născut.
Și apoi îmi zâmbești,
îmi place mult de tine cum ții gura.
Și apoi mă confunzi,
cu tendrețea ta dură.
Am o programare cu destinul,
eram chiar acolo așa de aproape,
și într-o secundă era război…
și după o clipă totul era clar:
Era dragoste!
Iubire care nu te face să respiri
Iubire care nu te lasă,
care nu poți s-o încetezi
și mă face sa sper că doar tu ești speranța asta.
Dar dacă nu ești…te aștept.
Aș vrea să reușesc să închid ușa…
Să încep din nou să închid ușa
acestei dragoste amorțit,
care sapa adânc chiar dacă abia s-a născut.
Și apoi te ascunzi
doar un pic că pot să te găsesc.
Și apoi mă confunzi,
cu amărăciunea ta stupidă.
Am o programare cu destinul,
eram chiar acolo așa de aproape,
și într-o secundă era război…
și după o clipă totul era clar:
Era dragoste!
Iubire care nu te face să respiri
Iubire care nu te lasă,
care nu poți s-o încetezi
și mă face sa sper că doar tu ești speranța asta.
Dacă nu ești…te aștept.
Dacă nu ești…te aștept.
Am o programare cu destinul,
eram chiar acolo așa de aproape,
și într-o secundă era război…
și după o clipă totul era clar:
Era dragoste!
Iubire care nu te face să respiri
Iubire care nu te lasă,
care nu poți s-o încetezi
și mă face sa sper că doar tu ești speranța asta.
Dar dacă nu ești…te aștept.