Această casă veche îşi ştia copiii odată,
Această casă veche cunoştea odată o nevastă,
Această casă veche era cămin, era confortabilă
Când ne luptam cu furtunile vieţii.
Această casă veche răsuna odinioară de râsete,
Această casă veche a auzit multe ţipete,
Acum tremură în întuneric,
Când fulgerul dă târcoale.
(N-o să mai fie nevoie de casa asta)
(N-o să mai fie nevoie de casa asta deloc)
Nu am timp să repar ţiglele,
Nu am timp să repar podeaua,
Nu am timp să ung balamalele,
Nici să repar vreo fereastră,
N-o să mai fie nevoie de casa asta,
Ea e pregătită să întâlnească sfinţii.
Această casă veche se şubrezeşte,
Această casă veche îmbătrâneşte,
Această casă veche te lasă-n ploaie,
Această casă veche te lasă-n frig.
Simt pe la genunchi răcoare,
Dar nu mi-e teamă, nici nu mă doare,
Căci am văzut un înger trăgând cu ochiul
Prin ochiul de geam spart.
(N-o să mai fie nevoie de casa asta)
(N-o să mai fie nevoie de casa asta deloc)
Nu am timp să repar ţiglele,
Nu am timp să repar podeaua,
Nu am timp să ung balamalele,
Nici să repar vreo fereastră,
N-o să mai fie nevoie de casa asta,
Ea e pregătită să întâlnească sfinţii.
Această casă veche se teme de tunet,
Această casă veche se teme de furtuni,
Această casă veche geme şi tremură
Când vântul nopţii îşi azvârle braţele.
Această casă devine firavă,
Această casă are nevoie de vopsea.
E obosită, ca şi mine,
Dar eu sunt pregătit să mă-ntâlnesc cu sfinţii.
(N-o să mai fie nevoie de casa asta)
(N-o să mai fie nevoie de casa asta deloc)
Nu am timp să repar ţiglele,
Nu am timp să repar podeaua,
Nu am timp să ung balamalele,
Nici să repar vreo fereastră,
N-o să mai fie nevoie de casa asta,
Ea e pregătită să întâlnească sfinţii.
(N-o să mai fie nevoie de casa asta)
(N-o să mai fie nevoie de casa asta deloc)
Nu am timp să repar ţiglele,
Nu am timp să repar podeaua,
Nu am timp să ung balamalele,
Nici să repar vreo fereastră,
N-o să mai fie nevoie de casa asta,
Ea e pregătită să întâlnească sfinţii.