Rotund,
Ca un cerc într-o spirală,
Ca o roată în altă roată
Fără sfârșit sau început,
Pe o rolă ce se-nvârtește veșnic.
Ca un bulgăre rostogolit de pe-un munte
Sau un balon de carnaval,
Ca un carusel ce se rotește,
Dând târcoale-n jurul lunii,
Ca limbile unui ceas, care mătură
Ultimele minute de pe cadranul lui,
Și lumea e ca un măr
Ce face piruete tăcut, prin spațiu.
Ca cercurile pe care le găsești
În morile de vânt din mintea ta.
Ca un tunel, pe care-l poți urma
Până la un tunel propriu,
În jos pe o scobitură până într-o peșteră
Unde soarele niciodată n-a strălucit,
Ca o ușă ce se tot învârte
Într-un vis pe jumătate uitat,
Sau ca undele de la pietricele
Pe care cineva le aruncă într-un pârâu.
Ca limbile unui ceas, care mătură
Ultimele minute de pe cadranul lui,
Și lumea e ca un măr
Ce face piruete tăcut, prin spațiu.
Ca cercurile pe care le găsești
În morile de vânt din mintea ta.
Chei ce-ți zornăie în buzunar,
Cuvinte care se ceartă în capul tău:
De ce s-a dus vara atât de repede?
Oare ai spus ceva nepotrivit?
Îndrăgostiții se plimbă de-a lungul țărmului
Și își lasă urmele tălpilor în nisip.
A fost sunetul unei tobe îndepărtate
Doar degetele mâinii tale?
Fotografii ce atârnă în vestibul
Și bucata dintr-un cântec.
Nume și chipuri de care-ți amintești parțial,
Dar ale cui sunt oare?
Când ai știut
Că s-a sfârșit,
Ai observat deodată
Că frunzele toamnei s-au preschimbat
În culoarea
Părului ei.
Ca un cerc într-o spirală,
Ca o roată în altă roată,
Fără sfârșit sau început,
Pe o rolă ce se-nvârtește veșnic.
În timp ce imaginile se desfac.
Ca cercurile pe care le găsești
În morile de vânt din mintea ta.