M-am născut într-o zi zăpădoasă de iarnă
Într-un leagăn de gheață atât de rece
Am fost alungată pe când eram doar un copil
De semnul șarpelui auriu
Spre soare, spre oceane
Spre o țară ce niciodată n-am descoperit-o
Acum mâinile mele au fost înlănțuite de roata așa de lung
Am văzut toți însoțitorii mei înecându-se
Dar nu pot uita ce mi-au făcut
Îmi sparg cușca și alerg
Spre soare, spre oceane
Spre o țară ce niciodată n-am descoperit-o
Încolo voi merge, acolo mi-e speranța
Să găsesc câtăva pace într-o zi
Luna răsare mai înalt
Folosim întunericul nopții
Turnul tainic îl cotropim
Ieșim din văz
Ea este regină a nicăieri
Va fi prima și ultima
Care să ajungă dincolo de povara mea
Oh, lumânarea noastră arde atât de repede
Mi-ai luat tatăl
Și mi-ai luat mama
Ai înveninat sufletele celor slabi
Însă ești osândită să mori prin mâinile propriei tale semințe
Anii trec în timp ce căutarea mea continuă
Pentru umbra celui pe cine l-am iubit
Fiindcă mi-am pierdut dragostea în mânia răzbunării mele
Așa că călătoria asta niciodată nu se va sfârși
Spre soare, spre oceane
Spre o țară ce niciodată n-am descoperit-o
Încolo voi merge, acolo mi-e speranța
Spre mări, spre munți
Spre pajiști pe care nicicând nu le voi părăsi iar
Acolo mă depun, acolo mi-e coroana
Și dragostea pe veci