Singurătatea e haina ce-o porţi,
O nuanţă închisă de albastru e mereu acolo,
Soarele n-o să mai strălucească,
Luna n-o să se mai înalţe pe cer,
Lacrimile îţi împăiănejenesc mereu ochii
Atunci când rămâi fără iubire, dragă.
Pustietatea-i un loc în care te afli,
Cu nimic de pierdut, dar nici cu nimic de câştigat,
Soarele n-o să mai strălucească,
Luna n-o să se mai înalţe pe cer,
Lacrimile îţi împăiănejenesc mereu ochii
Atunci când rămâi fără iubire,
Dar nimic altceva de câştigat.
Singur, fără tine, dragă,
Fată, am nevoie de tine,
Nu pot merge mai departe.
Soarele n-o să mai strălucească,
(Soarele n-o să mai strălucească)
Luna n-o să se mai înalţe pe cer
(Luna n-o să se mai înalţe pe cer)
Lacrimile îţi împăiănejenesc mereu ochii,
(Lacrimile îţi împăiănejenesc mereu ochii)
(Soarele n-o să mai strălucească),
Atunci când rămâi fără iubire, dragă.
Soarele n-o să mai strălucească,
Soarele n-o să mai strălucească,
Soarele n-o să mai strălucească,
Soarele n-o să mai strălucească.