Sunt Peter van der Hold,
Am 68 de ani.
Dubiile și întrebările mele s-au mărit
În 42 de ani de preoțit.
Sunt la sfârșitul vieții mele,
Nu sunt sigur dacă o să supraviețuiesc.
Adesea nu știu ce să spun
Când vorbesc cu El, când mă rog.
Drept răspuns eu primesc
Doar tăcere, nu ușurare.
Am așteptat în zadar un mic sfat
De la marele glas din cerurile eterice.
Odinioară eram revoluționar,
Un devotat mercenar,
Un discipol în mâinile Domnului.
Acum sunt bătrân și sătul de cerințele sale.
Am încercat să fiu cinstit și bun,
Să-mi fac treaba cât de bine pot,
Dar am rămas mereu acel om mediocru,
Chiar în locul de unde am plecat.
În timpul mâhnirii cu care m-am confruntat,
S-au scurs trei decade de când am eșuat
În certitudinea pe care-o adoram atât
Despre existența lui Dumnezeu.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
Voi ceda parohiei mele
Lucruri care nu sunt ale mele, dar le prețuiesc,
Adică iubirea și milostenia,
Mai ales țelurile care te eliberează.
Deci sunt conștient că metaforele
Nu mai sunt liniștitoare.
Cred că aproape am încetat să mai cercetez,
Am îmbătrânit atât de repede, chiar și-n biserica mea.
Se pare că sunt ținut departe
De unele secrete despre
Sensul vieții, uneori.
Nu pot să nu observ: acestea sunt vremuri mediocre.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
Și timpul m-a făcut bun la un singur lucru,
Și înfiorător de slab la tot restul.
Binecuvântările lumii divine
Au fost mereu în altă parte, niciodată ale mele.
Oh, aș vrea să-mbrățișez pe cineva
În trecăt, poate să mă distrez un pic.
Trupul îmi e tare firav,
Deci nu prea sunt bun la îmbrățișări.
Nu o dată a existat
Cineva cu o piele mai fină,
Care a ajuns la mine în miez de noapte,
Căci salteaua mea aspră ar fi aprins lumina.
Cred că am avut un rol greșit,
Și vremea sfinților s-a sfârșit.
Credința mi-e slabă, mai ales
După 42 de ani de preoție.
Biserica e ca o femeie,
Un lucru intangibil, ca o vedenie,
Ea licăre în depărtare, unde n-aș putea să ajung vreodată.
Acum am rămas aici, cu regretul meu.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
Am văzut destule, de-asta eu știu
Că Dumnezeu a părăsit acest loc cu mult timp în urmă.
E partea mea, e chemarea mea.
E partea mea, e chemarea mea.
E partea mea, e chemarea mea.
E partea mea, e chemarea mea.