Uită-te la cer,
Vezi luna de dincolo de ocean,
Apropiindu-se de mine?
Aud melodia
Plângi în gol,
Lasă vocea mea să se prefacă în mâna care se întinde
Către tine şi te călăuzeşte
La amintirea mea demult pierdută
Du-mă acasă
M-am rătăcit pe drumurile veşnic întortocheate
Acasă
Unde întunericul dispare, iar inimile nu-şi pierd credinţa niciodată
Du-mă acasă
Închid ochii şi-ţi rămân credincioasă ţie, neîncetând să visez
Găseşte-mă
Oh, nu uita copilul pentru care jeleşti
Vocea care strigă de-acolo
Şi urmele paşilor îngerilor săi căzuţi
Devin acum ritmul
Bătăii inimii mele incomplete
În fiecare noapte mă scald
În albastrul care se revarsă asupra mea
Şi mă face să îngenunchez
Cred în această dorinţă
Du-mă acasă
M-am rătăcit pe drumurile veşnic întortocheate
Acasă
Unde întunericul dispare, iar inimile nu-şi pierd credinţa niciodată
Du-mă acasă
Închid ochii şi-ţi rămân credincioasă ţie, neîncetând să visez
Găseşte-mă
Oh, nu uita copilul pentru care jeleşti