The Phantom Agony [Romanian translation]

I. Impasul Gândurilor

Nu te pot vedea, nu te pot auzi,

exiști?

Nu te pot simți, nu te pot atinge,

exiști?

Agonia fantomei

Nu te pot gusta, nu mă pot gândi la tine,

existăm măcar?

II. Între Speranță și Disperare

Viitorul nu trece

iar trecutul nu va depăși prezentul.

Tot ce rămâne e o iluzie atrofiată.

Ne e frică de toate lucrurile care nu au putut fi

Agonia Fantomei.

Visăm noaptea

sau împărtășim aceeași fantezie învechită?

Sunt o siluetă a persoanei care hoinărește prin visele mele.

Lacrimi de-o frumusețe nemaivăzută

dezvăluiesc adevărul existenței.

Suntem cu toții sadiști.

Dezvoltarea seculară a conștiinței

ne îndepărtează de esența vieții.

Medităm prea mult,

ca instinctele să dispară...

dispar.

Care-i rostul vieții

și ce înseamnă dacă murim cu toții la final?

Are sens să învățăm sau uităm totul?

Lacrimi de-o frumusețe nemaivăzută

dezvăluiesc adevărul existenței.

Suntem cu toții sadiști.

Învață-mă cum să văd și să eliberez neîncrederea din mine.

Ce primim e ce vedem, Agonia Fantomei!

Ne devorezi spiritul și ne capturezi sufletul.

Mi-e frică de propriul schimb de gânduri.

Ce primim e ce vedem, Agonia Fantomei!

III. Niciodată

Luciditatea minții mele a fost dezvăluită în vise noi.

Sunt capabil să călătoresc unde-mi merge inima

în căutarea realizării de sine.

Asta e calea de a scăpa de agitarea noastră

și să ne dezvoltăm.

Folosește-ți iluzia și intră în visul meu...