Valurile tunătoare mă cheamă acasă la tine.
Marea zbuciumată mă cheamă acasă la tine.
Într-o sumbră noapte a noului an,
Pe coasta vestică a comitatului Clare,
Am auzit glasul tău cântând.
Ochii tăi dansau cântecul,
Mâinile tale interpretau melodia.
Era o nălucire în faţa mea.
Am lăsat muzica în urmă şi dansul a continuat,
În timp ce noi ne-am furişat spre ţărm.
Am mirosit apa sărată, am simţit vântul prin păr
Şi, cu tristeţe, te-ai oprit.
Deodată am ştiut că va trebui să pleci.
Lumea ta nu era şi-a mea, ochii tăi mi-au spus asta.
Şi totuşi acolo am simţit răspântia timpului,
Şi m-am întrebat de ce.
În timp ce priveam către marea care se rostogolea,
O nălucire a venit peste mine,
De tunătoare copite şi aripi bătând,
În norii de deasupra.
În timp ce te-ai întors să pleci, te-am auzit strigându-mă.
Erai ca o pasăre în colivie, întinzându-şi aripile să zboare.
"Vechile obiceiuri s-au pierdut", ai cântat în zbor,
Şi m-am întrebat de ce.
Valurile tunătoare mă cheamă acasă la tine.
Marea zbuciumată mă cheamă acasă la tine.
Valurile tunătoare mă cheamă acasă la tine.
Marea zbuciumată mă cheamă acasă la tine.
Valurile tunătoare mă cheamă acasă la tine.
Marea zbuciumată mă cheamă acasă la tine.