O singură notă iese din cenuşă,
Un jăratic pâlpâitor începe,
Este curajul să te întorci,
Când paginile au ars,
Şi povestea ta acum pare la sfârşit.
Anotimpuri rămân şi anotimpuri pleacă,
Trimiţând amintirile tale în derivă,
Este frumosul dor.
Îmbrăţişează necunoscutul,
Acesta este misterul darului tău.
Şi ecoul melodiei tale,
Va trăi mereu în aceste ziduri,
Şi lecţiile pe care mi le-ai dat:
Înainte să poţi zbura, trebuie să cazi.
Este frumosul dor
Îmbrăţişează necunoscutul,
Acesta este misterul darului tău.
Există o voce în umbră
Strigând pentru mai mult,
Există un ritm care bate din interior,
Împrumutând vocea ta,
Căldurii cântecului tău,
Există o forţă în corul de unul singur.
Pur ca vocea care vede locul
Unde greutatea trecutului tău poate acum să se ridice,
Este frumosul dor
Îmbrăţişează necunoscutul,
Acesta este misterul darului tău.
Şi ecoul melodiei tale,
Va trăi mereu în aceste ziduri,
Şi lecţiile pe care mi le-ai dat:
Înainte să poţi zbura, trebuie să cazi.
Deci cântă din ce în ce mai sus,
O mie de noi voci sună,
Dacă cânţi în afara focului
Curajul de care ai nevoie vine din tine.
Şi ecoul melodiei tale,
Va trăi mereu în aceste ziduri,
Şi lecţiile pe care mi le-ai dat:
Înainte să poţi zbura, trebuie să cazi.
Este frumosul dor
Îmbrăţişează necunoscutul,
Acesta este misterul darului tău.
Este frumosul dor
Îmbrăţişează necunoscutul,
Acesta este misterul darului tău.