The Motans - Insula

Nu știu cum am ajuns în acest loc pustiu,

Unde am fost și nici cu cine nu mai știu...

Eu cel de ieri nu își imagina

Că voi ajunge să am o insulă doar a mea.

Dezamăgit de prea multe ori,

În locul unde nu ajung scrisori,

Dar m-am grăbit din prostie,

Nu m-am gândit cine m-ar iubi pe o insulă pustie...

Până ai venit tu.

Spune-mi dacă ai vrea

Pe insula mea,

Au mai trecut pe aici

Dar i-am rugat să nu stea.

Nu am vrut să rămână

Nici prea mult să se rețină,

Poate că am intuit

Și-am vrut să te aștept pe tine!

Nu știu cum am ajuns în lumea ta,

Dar am îndrăgit-o și nu aș pleca.

M-ai lăsat în ochii tăi uscați de dor,

M-ai învățat în largul lor să zbor...

Mi-ai dat curajul

Să-mi dedic viața mie,

Toată dragostea ție,

Ca să fim fericiți din prostie

Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie...

Fericirea a fost un lucru trecător

Până ai venit tu.

Am fost prin viață doar un rătăcitor

Până ai venit tu.

M-am lăsat de speranță purtat

Până ai venit tu...

Iubire, am dat în sfârșit de uscat,

Atunci când ai venit tu.