Ora 2 dimineaţa, de unde să-ncep?
Iar plâng de nu mai pot,
Sunetul tăcut al singurătăţii
Vrea să mă urmeze în pat.
Sunt fantoma unei fete
Care vreau să fiu cel mai mult,
Sunt cochilia unei fete
Pe care o cunoşteam bine.
Dansând încet într-o cameră goală,
Pot cei singuri să te-nlocuiască?
Îmi cânt singură un cântec de leagăn liniştit,
Renunţ la tine şi-i las pe cei singuri să intre
Să-mi ia inima iar.
Prea temătoare ca să intru
Căci durerea încă unei alte nopţi fără iubire,
Căci singurătatea vor sta cu mine
Şi mă vor ţine-n braţe până când adorm.
Sunt fantoma unei fete
Care vreau să fiu cel mai mult,
Sunt cochilia unei fete
Pe care o cunoşteam bine.
Dansând încet într-o cameră goală,
Pot cei singuri să te-nlocuiască?
Îmi cânt singură un cântec de leagăn liniştit,
Renunţ la tine şi-i las pe cei singuri să intre
Să-mi ia inima iar.
Bucăţi frânte ale
Unei poveşti care abia mai respiră,
În care cândva a fost iubire,
Acum suntem numai eu
Şi cei singuri…
Dansând încet într-o cameră goală,
Pot cei singuri să te-nlocuiască?
Îmi cânt singură un cântec de leagăn liniştit,
Renunţ la tine şi-i las pe cei singuri să intre
Să-mi ia inima iar.