Când eram mic, viaţa părea minunată,
Un miracol, o, era frumoasă, magică
Şi toate păsările din copaci, ei bine, ele cântau aşa de voios,
Bucuros, jucăuş, privindu-mă.
Dar apoi m-au trimis să mă înveţe cum să fiu sensibil,
Logic, responsabil, practic.
Şi mi-au arătat o lume unde puteam să fiu atât de demn de nădejde,
Clinic, intelectual, cinic.
Sunt vremuri când toată lumea doarme,
Întrebările sunt prea profunde
Pentru un om atât de simplu.
N-ai vrea, te rog, te rog să-mi spui ce am învăţat noi,
Ştiu că pare absurd
Dar, te rog, spune-mi cine sunt eu?
Am spus, ai grijă ce zici, o să spună că eşti radical, liberal, fanatic, infractor.
N-ai vrea să-ţi semnezi numele, ne-ar plăcea să ştim că eşti
Acceptabil, respectabil, prezentabil, o legumă.
Dar noaptea, când toată lumea doarme,
Întrebările sunt prea profunde
Pentru un om atât de simplu.
N-ai vrea, te rog, te rog, să-mi spui ce am învăţat noi
Ştiu că pare absurd
Te rog, spune-mi cine sunt eu?
Cine sunt?