Noaptea ți-a dat cântec,
O lumină a fost aprinsă,
Ai ieșit în lume
Ca și cum i-ai aparține.
La fel de ușor ca o briză,
Fiecare inimă a fost a ta pentru a plăcea,
Numai eu sunt cel care vede
Că e ceva în neregulă acolo.
O, nu sunt o fantomă,
Te pot vedea,
Trebuie să mă vezi.
Sunt lucrurile mici care te dau deoparte,
Cuvintele pe care nu le poți spune,
Gura ta mare pe cale.
Te-am văzut pe scări,
Nu ai observat că am fost acolo,
Asta pentru că vorbeai despre mine
Și nu cu mine.
Ai fost deasupra furtunii,
Un uragan ce se năștea.
Ce a fost libertate,
Te-ar putea costa libertatea ta.
Sunt lucrurile mici care te dau departe,
Cuvintele pe care nu le poți spune,
Gura ta mare în cale.
Sunt lucrurile mici care tachinează și trădează,
În timp ce vânez, devin pradă,
Sunt lucrurile mici,
Lucrurile mici care te îndepărtează.
Uneori
Nu-mi pot crede existența,
Mă văd la distanță,
Nu mă pot întoarce înăuntru.
Uneori,
Aerul este atât de neliniștit,
Toate sarcinile mele sunt atât de inofensive,
Iar toată nevinovăția mea a murit.
Uneori
Mă trezesc la patru dimineața,
Atunci când toată îndoiala este agitată
Și mă acoperă cu teamă.
Uneori, uneori, uneori,
Uneori,
Furios și îndurerat,
Atât de departe pentru a crede
Că orice melodie va reapărea.
Uneori,
Sfârșitul nu este în zori,
Nu vine,
Sfârșitul este aici.
Uneori, uneori, uneori,
Uneori, uneori
Când paharul pictat se sfărâmă,
Iar tu ești singurul lucru care contează,
Dar te pot vedea prin lacrimi.
Uneori
Sfârșitul nu vine,
Nu vine,
Sfârșitul este aici.
Uneori ...