Ei bine, ne vom săruta căci aşa începe,
Ne vom îmbrăţişa doar ca să ne-ncălzim pielea,
Eu mă voi gândi la ea şi tu la el.
Şi vom vorbi pentru a nu auzi tăcerea
Şi vom râde pentru că ne vine să plângem,
Suntem doar singuri, ştii, de-asta suntem aici.
Căci nu ai gustul pe care-ar trebui să-l ai
Şi nu te potriveşti în braţele mele cum ar face-o ea,
Stând în întuneric, se înţelege de la sine:
Suntem amândoi pierduţi
Şi nu vom fi niciodată.
Ne vom trezi unul în braţele altuia,
Tu acoperi frânturi albe ca şi cum nu le-aş fi văzut niciodată,
Ne vom lua adio şi-apoi vom spune gata.
Căci inimile nu vor cumpăra iubire şi nici nu vor vinde
Şi nu există iubire în hotelul ăsta.
Deşi mergem înspre casă, ştim prea bine
Că amândoi suntem pierduţi,
Suntem amândoi pierduţi
Şi nu vom fi nicodată găsiţi.
Ea era busola mea,
El era harta ta,
Am ajuns prea departe ca să ne-ntoarcem.
Şi vom sta în paturile noastre de-o persoană,
Nimic pe inimile noastre şi lacrimi pe firele vieţii noastre
Căci ştim că ultimul licorn a murit.